Moş Goriot

Mehr zum Buch

Romanul lui Balzac „Moș Goriot” (publicat în 1834 și 1835) abordează, printr-un ansamblu de personaje din aproape toate straturile sociale, atât ascensiunea socială, cât și abisurile acesteia, în contextul Restaurației de la începutul secolului XIX. Balzac oferă, prin exemplul bătrânului producător de paste Goriot, care trăiește doar pentru fiicele sale, dar este exploatat și moare „ca un câine”, o privire asupra orientării ideologice a societății, fixarea acesteia pe faimă, putere și capitalismul emergent, cu o tot mai mare pătrundere a banului în toate domeniile vieții. Reprezentarea adesea nemiloasă a societății se transformă într-o critică. Mobilitatea socială este, conform analizei lui Balzac, posibilă, așa cum Goriot, prin speculații în cereale, urcă inițial pe scara socială, dar nu se poate adapta într-o societate bazată pe corupție și decor, neputând supraviețui din cauza iubirii sale monomane de tată. Reprezentarea obsesiei pentru bani și a nesățiozității ca motor al societății postnapoleoniene duce nu doar la o deziluzionare a cititorului, ci și la o critică a acțiunilor sociale contemporane, lipsite de orice valori tradiționale sau etice.