Mariana Piroteală Bücher

Band 3 der Succubus-Reihe um Georgina Kincaid An manchen Tagen kommt sie einfach nicht zur Ruhe ... Georgina erhält ihre Lebensenergie dadurch, dass sie Männer verführt. Die Beziehung zu dem grossartigen Bestseller-Autor Seth Mortensen ist nicht nur in einer Hinsicht unbefriedigend. Sie können keinen Sex miteinander haben, weil Georgina ihn sonst unweigerlich umbringen würde (eine Sache, bei der den meisten Typen im Allgemeinen die Lust vergeht). Seit Kurzem ist sogar die gemeinsam verbrachte Zeit eine Herausforderung. Seth ist davon besessen, seinen neuesten Roman zum Abschluss zu bringen. Währenddessen soll Georgina den neuen (und überraschend unfähigen) Sukkubus vor Ort unter ihre Fittiche nehmen. Hinzu kommen die Träume. Jemand, oder etwas, beraubt Georgina des Nachts ihrer Lebensenergie, saugt sie aus und schenkt ihr unheimliche Visionen ihrer Zukunft. Georgina sucht Antworten bei Dante, einem Traumdeuter mit Verbindungen zur Unterwelt, der sie mit seinen charmanten Flirtversuchen jedoch noch tiefer in die Verwirrung stürzt - insbesondere, da die Situation mit Seth einen kritischen Punkt erreicht. Georgina sieht sich jetzt einer doppelten Bedrohung gegenüber - bei ihrem ausser Kontrolle geratenen Liebesleben wieder die Zügel in die Hand zu bekommen und sich einem Feind entgegen zu stellen, der der Menschheit ernsthaft Schaden zufügen könnte. Andernfalls könnten Georgina und die Welt der Sterblichen vielleicht nie mehr ruhig schlafen

Die Buchhändlerin Georgina ist ein Sukkubus, eine Dämonin in Menschengestalt, die sich von der Lebensenergie junger Männer ernährt. Das Leben als Sukkubus hat durchaus Vorteile: Georgie kann nach Belieben ihre Gestalt ändern, und alle Männer liegen ihr zu Füßen. Allerdings zahlt jeder, der sich von ihr verführen lässt, einen hohen Preis. Georgie hat ihr Dasein als Sukkubus deshalb ziemlich satt und wünscht sich sehnlichst, eine feste Beziehung eingehen zu können. Da kommt ihr Lieblingsautor Seth Mortensen zu einer Lesung in den Buchladen, und Georgie ist von ihm absolut hingerissen. Aber wie kann sie sich ihm nähern, ohne ihn in Gefahr zu bringen?

La mijlocul anilor ’30, Paddy, un tânăr cultivat, nonconformist şi aventurier, renunţă pentru o vreme la studii şi porneşte într-o călătorie la pas prin Europa, din Olanda până la Constantinopol. Iar după patruzeci de ani Patrick (Paddy) Leigh Fermor, consacrat deja ca unul dintre cei mai mari stilişti ai literaturii secolului XX, aşterne pe hârtie această odisee de tinereţe inspirându-se din însemnările de pe drum şi lăsându-se purtat de caleidoscopul amintirilor. Între păduri şi ape este povestea călătoriei de la graniţa austriacă până la Porţile de Fier, printr-o Europă Centrală ce sfidează trecerea timpului şi semnele de rău augur ale istoriei. În inima ei, Transilvania interbelică văzută prin ochii drumeţului străin ne pare astăzi un tărâm îndepărtat, desprins din legendă şi mit. În păduri lumina şi penumbra au nuanţe nesfârşite, munţii ascund unghere pline de mister, conacele păstrează pitorescul vechii nobilimi, iar satele îşi etalează în tihnă tradiţiile. Şi, mai presus de toate, diversi¬tatea oamenilor nu împiedică ospitalitatea, prietenia şi chiar dragostea, notele dominante ale acestor pagini de neuitat. „Patrick Leigh Fermor nu poate fi numit pur şi simplu autor de memorii de călătorie; ar însemna prea puţin. Este un artizan de esenţe divine ireductibile, şi fiecare frază a lui pare să locuiască într-o capsulă a timpului.“ (Robert KAPLAN, autorul cărţii În umbra Europei) Văzându-mă încurcat, un vecin mi-a spus cu ce să încep: mai întâi, trebuia să beau păhărelul cu rachiu; apoi să mănânc linguriţa de dulceaţă delicioasă din petale de trandafiri care era pregătită pe o farfuriuţă de sticlă, apoi să beau o jumătate de pahar de apă; şi, în sfârşit, să sorb din degetarul cu cafea densă şi fierbinte vârât într-un suport filigranat. Ritualul trebuia încheiat golind paharul şi primind tutun, în acest caz o ţigară aromată răsucită de mână chiar pe insulă. Între timp, bătrânii stăteau în tăcere şi zâmbeau, oftând din vreme-n vreme, adresându-mi câte-un cuvânt prietenos într-o română aparent stricată; doctorul spusese că pe uscat accentul şi stilul lor stârneau amuzamentul. Între ei vorbeau în turcă, limbă pe care n-o mai auzisem niciodată…